Bradul

Bradul

Bradul este un simbol specific sărbătorii de Crăciun, el strânge în jurul lui întreaga familie. Simbol al vietii, bradul este vesnic verde. În Ajunul Crăciunului, ca într-un basm, el se tranformă şi este împodobit cu globuri, ghirlande, îngeraşi, steluţe, beteală şi instalaţii electrice pentru a lumina Naşterea lui Iisus Hristos.
Bradul este întalnit încă din cele mai vechi timpuri şi în tradiţiile poporului român, el este prezent în cele trei mari momente ale vieţii: naştere, nuntă şi îmormântare.

Povestea bradului de Crăciun

Fiecare pom din lume
Are o poveste-anume.
Dar e una de demult
Şi pe-aceea o ascult.
Totdeauna de Crăciun
Daţi-mi voie să v-o spun:

Când la Bethleem Maria,
Săvârşind călătoria,
L-a născut pe Fiul Sfânt
Îngerii din cer cântând
Au dus vestea-n lung şi-n lat
Că un Rege luminat
Cu mărire va veni,
Pământul va moşteni.

Pe-atunci, în ţara aceea,
Care se numea Iudeea,
Domnea Irod- împărat
Stăpân rău, ne-nduplecat.
Tulburat de-această ştire
A tunat către oştire:
- Dau poruncă-mpărătească
Urma Lui să se găsească
Şi cu viaţă să-mi plătească
Pentru că a cutezat,
Să se creadă împărat.

Maica Pruncului Iisus
Alergând în jos şi-n sus,
Fiului său Preacurat
Adăpost I-a căutat.
Dar după o zi întreagă
Obosită, fără vlagă,
S-a oprit şi s-a rugat
De-un stejar verde, rotat:
- O, stejare credincios,
Lasă-ţi crengile în jos,
Frunza lor pe noi să cadă,
Ostaşii să nu ne vadă.
Ajutor de ne vei da,
Bine te voi cuvânta!
- Maică Sfântă, iubitoare,
Frunza mea e foşnitoare,
Zi şi noapte n-are tihnă
Nu găseşti sub ea odihnă!
Iar de-ţi plânge copilaşul
Va auzi ostaşul.
- Cât puteai să fii de bun
Dar n-ai fost şi ţie-ţi spun:
Toamna când o să coboare,
Verdele să-ţi ruginească,
Vântul să te desfrunzească,
Frigul iernii îngheţat
Să-l întâmpini dezbrăcat.
Frunzele să-ţi crească iară,
Doar târziu, în primăvară!

- Mă rog ţie, fagule,
Primeşte-mă, dragule,
În frunzişul tău umbros
Ca să-L aperi pe Hristos!
Ajutor de îmi vei da,
Bine te voi cuvânta!
- Cât de mult mi-ar plăcea mie
Din ramuri să-ţi fac chilie,
Dar mă tem oastea când vine,
Pruncul tău să nu suspine
Şi pentru această vină,
Să mă taie din tulpină!
- Nici tu nu vrei să fii bun!
De-aceea şi ţie-ţi spun:
Teme-te când în pădure
Va intra om cu secure
Căutând din loc în loc
Lemne bune pentru foc,
Că atunci tulpina ta
Se va prăvăli şi ea!

- Brad înalt, cu frunză deasă,
În umbrarul tău mă lasă
Căci ostaşi cu lănci de fier
Viaţa Pruncului mi-o cer.
Ajutor de îmi vei da,
Bine te voi cuvânta!
- Maica Domnului Hristos,
Eu îţi mulţumesc frumos,
Că pe mine m-ai văzut
Şi-ajutorul mi-ai cerut.
Pruncului înfăşăţel
Îi voi face legănel
Şi încet îi voi doini,
Până când va adormi.
Din răşină, tămâioasă
I-oi aprinde către seară,
Iar din conurile mele
O să-I fac lumânărele
Pân’ la răsărit de stele.
- Mulţumescu-ţi, brad frumos,
Ai fost bun şi credincios!
Fapta ta cea minunată
Va primi sfântă răsplată:
De acum până-n vecie,
Lumea trebuie să ştie
Că eşti pomul de Crăciun
Pentru tot creştinul bun.
An de an, copii-n cor
Ţi-or cânta colindul lor
Cu vers dulce şi duios
Brad frumos şi credincios,
Şi cu ei va fi Hristos!

prof. Ioana Deliman