marți, decembrie 18, 2012

Bradul

Bradul


Bradul este un simbol specific sărbătorii de Crăciun, el strânge în jurul lui întreaga familie. Simbol al vietii, bradul este vesnic verde. În Ajunul Crăciunului, ca într-un basm, el se tranformă şi este împodobit cu globuri, ghirlande, îngeraşi, steluţe, beteală şi instalaţii electrice pentru a lumina Naşterea lui Iisus Hristos.
Bradul este întalnit încă din cele mai vechi timpuri şi în tradiţiile poporului român, el este prezent în cele trei mari momente ale vieţii: naştere, nuntă şi îmormântare.

Povestea bradului de Crăciun



Fiecare pom din lume
Are o poveste-anume.
Dar e una de demult
Şi pe-aceea o ascult.
Totdeauna de Crăciun
Daţi-mi voie să v-o spun:

Când la Bethleem Maria,
Săvârşind călătoria,
L-a născut pe Fiul Sfânt
Îngerii din cer cântând
Au dus vestea-n lung şi-n lat
Că un Rege luminat
Cu mărire va veni,
Pământul va moşteni.

Pe-atunci, în ţara aceea,
Care se numea Iudeea,
Domnea Irod- împărat
Stăpân rău, ne-nduplecat.
Tulburat de-această ştire
A tunat către oştire:
- Dau poruncă-mpărătească
Urma Lui să se găsească
Şi cu viaţă să-mi plătească
Pentru că a cutezat,
Să se creadă împărat.

Maica Pruncului Iisus
Alergând în jos şi-n sus,
Fiului său Preacurat
Adăpost I-a căutat.
Dar după o zi întreagă
Obosită, fără vlagă,
S-a oprit şi s-a rugat
De-un stejar verde, rotat:
- O, stejare credincios,
Lasă-ţi crengile în jos,
Frunza lor pe noi să cadă,
Ostaşii să nu ne vadă.
Ajutor de ne vei da,
Bine te voi cuvânta!
- Maică Sfântă, iubitoare,
Frunza mea e foşnitoare,
Zi şi noapte n-are tihnă
Nu găseşti sub ea odihnă!
Iar de-ţi plânge copilaşul
Va auzi ostaşul.
- Cât puteai să fii de bun
Dar n-ai fost şi ţie-ţi spun:
Toamna când o să coboare,
Verdele să-ţi ruginească,
Vântul să te desfrunzească,
Frigul iernii îngheţat
Să-l întâmpini dezbrăcat.
Frunzele să-ţi crească iară,
Doar târziu, în primăvară!

- Mă rog ţie, fagule,
Primeşte-mă, dragule,
În frunzişul tău umbros
Ca să-L aperi pe Hristos!
Ajutor de îmi vei da,
Bine te voi cuvânta!
- Cât de mult mi-ar plăcea mie
Din ramuri să-ţi fac chilie,
Dar mă tem oastea când vine,
Pruncul tău să nu suspine
Şi pentru această vină,
Să mă taie din tulpină!
- Nici tu nu vrei să fii bun!
De-aceea şi ţie-ţi spun:
Teme-te când în pădure
Va intra om cu secure
Căutând din loc în loc
Lemne bune pentru foc,
Că atunci tulpina ta
Se va prăvăli şi ea!

- Brad înalt, cu frunză deasă,
În umbrarul tău mă lasă
Căci ostaşi cu lănci de fier
Viaţa Pruncului mi-o cer.
Ajutor de îmi vei da,
Bine te voi cuvânta!
- Maica Domnului Hristos,
Eu îţi mulţumesc frumos,
Că pe mine m-ai văzut
Şi-ajutorul mi-ai cerut.
Pruncului înfăşăţel
Îi voi face legănel
Şi încet îi voi doini,
Până când va adormi.
Din răşină, tămâioasă
I-oi aprinde către seară,
Iar din conurile mele
O să-I fac lumânărele
Pân’ la răsărit de stele.
- Mulţumescu-ţi, brad frumos,
Ai fost bun şi credincios!
Fapta ta cea minunată
Va primi sfântă răsplată:
De acum până-n vecie,
Lumea trebuie să ştie
Că eşti pomul de Crăciun
Pentru tot creştinul bun.
An de an, copii-n cor
Ţi-or cânta colindul lor
Cu vers dulce şi duios
Brad frumos şi credincios,
Şi cu ei va fi Hristos!


prof. Ioana Deliman
A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget