Scoala Discovery/Dinozaurii

Cei de la Discovery Romania pun la dispozitia curiosilor o mica enciclopedie a vechilor reptile demult disparute. Mai jos o mica monstra:

Argentinosaurus hinculensis

Semnificatia Numelui:	“șopârla argentiniană”
Perioada:	Cretacic (138 - 65 milioane de ani î.e.n.)
Dimensiuni:	35 – 45 metri
Greutate:	100 tone
Teritoriu:	Argentina

Deși doar câteva vertebre, tibia, câteva fragmente de coaste și osul sacral ale acestui dinozaur au fost recuperate, paleontologii consideră că Argentinosaurus e cel mai mare dinozaur care a trăit vreodată. O vertebră avea 1,6 m lungime. Nu se știu prea multe despre acest dinozaur ierbivor, membru al familiei Titanosaurus, descoperit în 1993. Biologii evoluționari cred că această creatură putea atinge asemenea dimensiuni colosale datorită unui metabolism incredibil. În adolescență, Argentinosaurus putea probabil câștiga cam 45 de kilograme pe zi în greutate, iar un adult mânca mai bine de o tonă de frunze pe zi.

Un singur os fosilizat găsit în 1870 a făcut ierbivorul Amphicoelias Fragillimus un bun rival la titlu, dar existența sa nu e pe deplin confirmată. Dacă se confirmă, Fragillimus ar primi într-adevăr titlul de cel mai mare dinozaur, cu o lungime de 40-60 metri. Un adult ar fi cântărit aproximativ 122 tone. 

163 EMINESCU

„Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nor de aur din marea de amar”, spunea M. Eminescu într-o însemnare făcută pe marginea unui manuscris. Eminescu a fost „sorbit din popor” şi înălţat undeva acolo sus, în eternitate prin opera vastă pe care a creat-o şi pe care a lăsat-o moştenire tuturor generaţiilor trecute, prezente, dar şi viitoare. Uitând de Eminescu este ca şi cum am uita o parte din trecutul nostru, deoarece poetul aparţine spiritual acestui popor.
Citind poeziile lui Eminescu te transpui într-un univers aparte, unde totul este posibil, dar în acelaşi timp imposibil. Dorul copilăriei, al visului, al iubirii şi al nefericirii se împletesc în poezia lui.
Pentru poet poezia reprezintă o creaţie pură, divină, în care imaginile poetice sunt „icoane”ce înnobilează prin sensibilitate, şi emoţie, mintea şi sufletul omenesc.

Mihai Eminescu – Scrisoarea I

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,
Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare!
Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amorţită li-i durerea, le simţim ca-n vis pe toate,
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Şi ridică mii de umbre după stinsul lumânării...
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate,
Şi pe toţi ce-n astă lume sunt supuşi puterii sorţii
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii!

Craciun

Craciunul

prof. Ioana Deliman

Crăciunul este una dintre cele mai frumoase sărbători. El vesteşte Naşterea lui Isus Hristos şi adună în jurul lui întreaga familie. Crăciunul este încă legat de ritualuri populare vechi: postul, colindatul, împodobitul bradului, pluguşorul şi alte elemente specifice acestei sărbători fac ca acest moment să fie unul deosebit. Spiritul Crăciunului ne aduce aminte de copilărie, de frumuseţea clipei, dar şi de
puritatea sufletului. Nelipsit de la această sărbătoare magică este şi Moş Crăciun, bătrânelul care an de
an, ne face să ne aducem aminte să fim copii, să fim mai buni, mai darnici şi mai aproape de cei de lângă noi.

Dorind a păstra spiritul sărbătorilor, a bucuriei şi a copilăriei am lansat un concurs de scrisori către Moş Crăciun.

Dragă Moş Crăciun,

Eu îmi doresc de Crăciun să aduci bucurie pe pământ, în familie şi în sufletul tuturor oamenilor. Eu mai îmi doresc sănătate şi te rog, să faci ca nimeni să nu mai zică că nu există Moş Crăciun.

Anca Raul a V-a A

Dragă Moş Crăciun,

Aş vrea să îţi mărturisesc că anul acesta am fost cuminte, dar uneori ca orice copil am făcut şi câteva năzbâtii. Aş dori să îmi aduci un brad, dar să aduci cu tine şi spiritul Crăciunului, cu miros de brad şi ca colindele copiilor să răsune în tot satul. Toţi să fie alături de familia iubită şi să fim uniţi. Aceasta este rugămintea mea. Sper să o poţi îndeplinii.

Îţi mulţumesc!
Cu drag, Andrea

Molotcă Andrea a V-a A

Dragă Moşule,

Anul trecut ai fost foarte darnic cu mine, şi nu ştiu dacă a mai rămas ceva şi pentru anul acesta. An, în care nu am fost cel mai cuminte copil, iar notele au fost mai mici, ce-i drept. M-aş mulţumi, să îmi aduci brăduţul şi câteva podoabe cu care să-l împodobesc în cel mai frumos mod.
Tot de Crăciun, pe lângă brăduţ, îmi doresc şi armonie, fericire şi bunăstare în familie şi să simţim cu adevărat magia sărbătorilor, fără a ne mai gândi la lucrurile materiale.

Cu drag, Crina

Bulz Crina Clasa a VII-a B

Bradul

Bradul

Bradul este un simbol specific sărbătorii de Crăciun, el strânge în jurul lui întreaga familie. Simbol al vietii, bradul este vesnic verde. În Ajunul Crăciunului, ca într-un basm, el se tranformă şi este împodobit cu globuri, ghirlande, îngeraşi, steluţe, beteală şi instalaţii electrice pentru a lumina Naşterea lui Iisus Hristos.
Bradul este întalnit încă din cele mai vechi timpuri şi în tradiţiile poporului român, el este prezent în cele trei mari momente ale vieţii: naştere, nuntă şi îmormântare.

Povestea bradului de Crăciun

Fiecare pom din lume
Are o poveste-anume.
Dar e una de demult
Şi pe-aceea o ascult.
Totdeauna de Crăciun
Daţi-mi voie să v-o spun:

Când la Bethleem Maria,
Săvârşind călătoria,
L-a născut pe Fiul Sfânt
Îngerii din cer cântând
Au dus vestea-n lung şi-n lat
Că un Rege luminat
Cu mărire va veni,
Pământul va moşteni.

Pe-atunci, în ţara aceea,
Care se numea Iudeea,
Domnea Irod- împărat
Stăpân rău, ne-nduplecat.
Tulburat de-această ştire
A tunat către oştire:
- Dau poruncă-mpărătească
Urma Lui să se găsească
Şi cu viaţă să-mi plătească
Pentru că a cutezat,
Să se creadă împărat.

Maica Pruncului Iisus
Alergând în jos şi-n sus,
Fiului său Preacurat
Adăpost I-a căutat.
Dar după o zi întreagă
Obosită, fără vlagă,
S-a oprit şi s-a rugat
De-un stejar verde, rotat:
- O, stejare credincios,
Lasă-ţi crengile în jos,
Frunza lor pe noi să cadă,
Ostaşii să nu ne vadă.
Ajutor de ne vei da,
Bine te voi cuvânta!
- Maică Sfântă, iubitoare,
Frunza mea e foşnitoare,
Zi şi noapte n-are tihnă
Nu găseşti sub ea odihnă!
Iar de-ţi plânge copilaşul
Va auzi ostaşul.
- Cât puteai să fii de bun
Dar n-ai fost şi ţie-ţi spun:
Toamna când o să coboare,
Verdele să-ţi ruginească,
Vântul să te desfrunzească,
Frigul iernii îngheţat
Să-l întâmpini dezbrăcat.
Frunzele să-ţi crească iară,
Doar târziu, în primăvară!

- Mă rog ţie, fagule,
Primeşte-mă, dragule,
În frunzişul tău umbros
Ca să-L aperi pe Hristos!
Ajutor de îmi vei da,
Bine te voi cuvânta!
- Cât de mult mi-ar plăcea mie
Din ramuri să-ţi fac chilie,
Dar mă tem oastea când vine,
Pruncul tău să nu suspine
Şi pentru această vină,
Să mă taie din tulpină!
- Nici tu nu vrei să fii bun!
De-aceea şi ţie-ţi spun:
Teme-te când în pădure
Va intra om cu secure
Căutând din loc în loc
Lemne bune pentru foc,
Că atunci tulpina ta
Se va prăvăli şi ea!

- Brad înalt, cu frunză deasă,
În umbrarul tău mă lasă
Căci ostaşi cu lănci de fier
Viaţa Pruncului mi-o cer.
Ajutor de îmi vei da,
Bine te voi cuvânta!
- Maica Domnului Hristos,
Eu îţi mulţumesc frumos,
Că pe mine m-ai văzut
Şi-ajutorul mi-ai cerut.
Pruncului înfăşăţel
Îi voi face legănel
Şi încet îi voi doini,
Până când va adormi.
Din răşină, tămâioasă
I-oi aprinde către seară,
Iar din conurile mele
O să-I fac lumânărele
Pân’ la răsărit de stele.
- Mulţumescu-ţi, brad frumos,
Ai fost bun şi credincios!
Fapta ta cea minunată
Va primi sfântă răsplată:
De acum până-n vecie,
Lumea trebuie să ştie
Că eşti pomul de Crăciun
Pentru tot creştinul bun.
An de an, copii-n cor
Ţi-or cânta colindul lor
Cu vers dulce şi duios
Brad frumos şi credincios,
Şi cu ei va fi Hristos!

prof. Ioana Deliman

to must have / read

O lista de 10 carti de popularizare a stiintei:
(daca nu le puteti avea, macar sa le cititi)



1. "On the Origin of Species" (Despre originea speciilor) Charles Darwin 1859

2. "A Brief History of Time" (Scurta istorie a timpului) Stephen Hawking" 1988

3. "The Selfish Gene" (Gena egoista) Richard Dawkins 1976

4. "The Double Helix" (Spirala dubla) James Watson 1968

5. "Silent Spring" (Primavara tacuta) Rachel Carson 1962

6. "The Naked Ape" (Maimuta Goala) Desmond Morris 1967

7. "Chaos" (Haos) James Gleick 1987

8. "Gaia" (Gaia) James Lovelock 1979

9. "An Essay on the Principle of Population" (Incercare a Principiului Populatiei) Thomas Malthus 1798

10. "The Ascent of Man" (Ascensiunea Omului) Jacob Bronowski