Cetatea Siomos

Manastirea Maria Radna

De ziua Europei (fara nici o legatura cu aceasta), catva profesori de la Scoala noasta si ceva mai multi elevi au purces la drum intr-o excursie educativ-instructiva-aceasta e pozitia oficiala-de fapt au purces la ceva frigarui si vre-o 2-3 reprize de fotbal sau volei.
Excusia aceasta a avut (dupa cum am spus si mai sus) drept tinta malul Muresului (nu din dreptul localitatii noastre-nu s-ar mai fi justificat autocarul) de sub vechea Cetate a soimarilor (Soimos).

Daca am trecut prin Lipova, era musai sa ne abatem pe la Manastirea Maria Radna. Cateva cuvinte (si mai multe poze) mai jos:

1. 
vedere mirifica din fata cladirii

2. 
   alinierea
   
3. 


4. 
   Notă istorică despre Maria-Radna, principalul loc de pelerinaj al Diecezei Romano-catolice de Timişoara
   
   1241. Deja la scurt timp după marea năvălire tătară este atestat un număr de patru localităţi ce conţineau în toponimicul lor numele de "Radna". Ele se găseau în proprietatea cetăţii Solumnus (Şoimoş).
   
   1440. Radna este menţionată pentru prima dată în documente. Toponimicul, care acum apare singur, are la bază cuvântul de origine slavă " ruda ", care se traduce prin " metal ".
   
   1520. În jurul acestui an, o văduvă pioasă ridică prima capelă pe dealul din Radna. După ce Banatul va fi cucerit de către otomani, capela va sluji credincioşilor şi călugărilor franciscani, refugiaţi din calea năvălitorilor pe malul nordic al Mureşului.
   
   1668. Bătrânul Georg Vriconosa donează capelei fraţilor franciscani din Radna o icoană tipărită pe hârtie în atelierul meşterului tipograf Remondini din Bassano del Grappa, în Italia. Aceasta este icoana miraculoasă cinstită până în zilele noastre.
   
   1756. La data de 7 iulie, în sărbătoarea Rusaliilor, are loc aşezarea pietrei de temelie a unei noi biserici pentru Maria-Radna, biserica veche fiind deja neîncăpătoare. Celebrarea este condusă de către prepozitul mare al Capitlului Catedral de Cenad, cu reşedinţa la Timişoara, Clemens Rossi. Noua biserică dăinuie până în zilele noastre.
   
   1768. Se află în vizită la Maria-Radna, arhiducele Josif al Austriei, viitorul împărat Josif al II-lea de Habsburg. Despre el se spune că ar fi fost atât de impresionat de acest loc de har, încât ar fi afirmat că dacă nu ar fi fost arhiduce ar fi dorit să devină guardian la Maria-Radna.
   
   1911. Cele două turnuri ale bisericii din Maria-Radna sunt înălţate fiecare cu câte 30 de metri, astfel ele ajungând la înălţimea totală de 67 de metri. Această realizare se datorează lui Pater Augustinus Prieszter OFM, din a cărui iniţiativă este reamenajată şi colina cu Calea Sfintei Cruci, din spatele bisericii.
   
   1935. În acest an este înregistrat cel mai mare număr de pelerini din istoria Radnei: au venit în pelerinaj împreună cu episcopul diecezan Dr. h. c. Augustin Pacha, peste 73.000 de credincioşi, mulţi dintre ei parcurgând pe jos, împreună cu episcopul întreaga distanţă.
   
   1992. Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, de pie memorie, conferă bisericii de pelerinaj din Maria-Radna titlul de Basilica Minor. Cu această ocazie, arhiepiscopul titular Dr. Adalbert Boros dăruieşte bazilicii din Maria-Radna un nou altar, în semn de mulţumire faţă de Sfânta Fecioara din Maria-Radna pentru ocrotirea acordată Bisericii şi diecezei în vremurile grele ale comunismului.
   
   2003. Începând cu acest an, de la data de 1 octombrie călugării franciscani observanţi, după o bogată şi multiseculară prezenţă părăsesc mănăstirea din Maria-Radna, din lipsă de fraţi. Din acest moment întreaga viaţă a acestui loc de pelerinaj este încredinţată clerului diecezan. Primul paroh din cadrul clerului diecezan este numit în persoana părintelui Andreas Reinholz, Canonicus Iunior în cadrul Capitlului Catedralei Diecezei Romano-Catolice de Timişoara.
   

   ro.mariaradna.com




5. 
   
   cateva imagini din partea locului
   
   Grota Mariei



6. 
   
   am urcat (uni mai usor, altii mai incet) Drumul Crucii



7. 
   
   imagine de grup pentru albumul scolii



8. 
   
   trebuia sa-i facem o bucurie si doamnei de bio

Curiosi care vor sa afle mai multe sa-i ia rucsacul in spinare si sa purceada la drum. Aceste imagini trebuie sa fie doar aperitivul.

de 1 Mai la timisoara

Muzeul satului banatean este singurul muzeu cu profil etnografic in aer liber din Romania care cuprinde centrul civic al satului; format din Primarie, Scoala, Biserica, Casa Nationala cu destinatie culturala si Birt. Acestui ansamblu extraordinar de monumente li se adauga si gospodariile apartinand minoritatilor nationale, ilustrand identitatea culturala a fiecaruia.

Nu e nevoie sa calatoresti prin satele Banatului, pentru ca aici poti vedea tot ceea ce e caracteristic civilizatiei si culturii traditionale banatene.

Casele au in general doua sau trei camere de locuit. Ceea ce constituie o caracteristica si pune in evidenta ospitalitatea specifica poporului roman si mai ales a celei banatenilor, este existenta unei camere de oaspeti, numita "soba mare", sau "soba pentru gosti", in care se pastreaza cele mai frumoase obiecte, impodobita cu stergare si ornamente cu motive geometrice sau florale.

Ne-au impresionat multe din casele pe care le-am vazut, dar va aratam voua, dragi colegi, cateva din judetul Arad: casa de olari din comuna Birchis, ce dateaza din secolul al XIX lea, casa din Carand, secolul al XVII lea.